Rac, Douazeci si patru iunie - Ziua vrajitorului fericit

Mă amuză, pe de o parte, şi mă intrigă, pe de alta, perspectiva caracterizărilor făcute după zodie şi alte elemente de acest gen. Nu înteleg în baza căror argumente au ajuns la aceste judecăţi de valoare. Nu spun că sunt false sau veridice, dar uneori îţi lasă impresia că ceva ori cineva caută sa te limiteze. Nu îţi e îngăduit orice, nu ai libertatea deplină a acţiunilor tale (oricum din cauza altor factori acest lucru nu este posibil, dar totuşi). Pe de altă parte nimeni şi nimic nu îţi garantează şansele pe care o astfel de descriere le prezintă. Acestea sunt deopotrivă la fel de utopice ca şi cele pe care prezentarea nu le menţionează. 

Oricum, discuţia poate fi mult mai lungă şi mai consistentă decât scurta mea expunere de mai sus. Aşa că vă las să vă delectaţi cu ce se spune despre mine. Mai jos aveţi un link catre propria voastra descriere.

Rac, Douazeci si patru iunie - Ziua vrajitorului fericit

Persoanele nascute pe data de 24 iunie sunt puternic absorbite de activitatile care ii intereseaza, indiferent daca este vorba de profesie, arta sau afaceri. Indivizii mai evoluati nascuti in aceasta zi se dedica unor proiecte creative si pozitive. Cei mai putin evoluati isi concentreaza energia in activitati suprasolicitante intr-un mod negativ sau distructiv. Ambele tipuri de indivizi se implica la fel de mult in ceea ce fac. Cei nascuti in aceasta zi si-au dezvoltat calitatea de a aborda orice activitate pana la cel mai mic detaliu. Din aceasta cauza, nativii rezolva foarte bine problemele din punct de vedere tehnic. Pentru aceste persoane tehnica nu este pur si simplu un obiect de studiu usor de abordat pentru oricine. Este mai degraba un ansamblu personal de instrumente care permit exprimarea nestanjenita si punerea in valoare a celor mai valoroase aptitudini.

De obicei, indivizii mai evoluati nascuti in aceasta zi sunt atrasi de idealuri spirituale. Aceste idealuri sunt privite de acesti nativi ca fiind manifestari ale Dragostei Divine. Aceste persoane vor alege ca drum principal in viata cultivarea puritatii, a constiintei, a sensibilitatii, a aptitudinilor psihologice. Nativii militeaza de asemenea si pentru inflacararea religioasa si pentru respectul pentru orice fiinta vie. Din pacate, indivizii mai putin evoluati sunt, desigur, orientati in directia opusa. Ei prefera conflictele, lupta, durerea, suferinta si dominatia. Este putin probabil, dar nu imposibil, ca de-a lungul vietii, indivizii mai putin evoluati sa isi schimbe sistemul de valori si stilul de viata. Atitudinea nativilor de acest tip este scuzabila avand in vedere ca marea majoritate a oamenilor isi petrec viata ratand sanse importante. Aceste sanse sunt oferite de astre timp de 84 de ani (timp in care planeta Uranus face o rotatie completa). Viata ofera tot felul de oportunitati favorabile schimbarilor majore. Aceste schimbari pot fi facute de catre persoanele nascute pe data de 24 iunie prin studiu, printr-o foarte buna cunoastere de sine si prin cultivarea unei constiinte puternice. De asemenea, nativii pot invata foarte bine din experientele altora. La baza acestei schimbari trebuie sa stea o foarte puternica dorinta a nativilor de a evolua.

Persoanele nascute pe data de 24 iunie pot fi caracterizate printr-o puternica pasiune si credinta in tot ceea ce fac. Ele se straduiesc sa fie foarte bine autodisciplinate. Acasta autodisciplina le confera nativilor o putere de concentrare extaordinara. Ei pun foarte mare pret pe o metoda de lucru simpla si naturala. De asemenea, apreciaza spiritul intuitiv si spontaneitatea. Cu toate acestea, sunt de parere ca trebuie sa existe o baza foarte solida pentru orice fel de actiune. Chiar si indivizii mai putin evoluati nascuti in aceasta zi ajung la un moment dat sa constientizeze ca ceea ce intreprind ei are un mare potential, indiferent daca finalitatea acestui fapt este buna sau rea. Marea majoritate a celor nascuti in aceasta zi sunt confruntati cu o criza de personalitate, putin dupa implinirea varstei de 40 de ani. Aceasta criza, in cele mai multe dintre cazuri, este de natura etica.

Mai mult decat orice, persoanele nascute pe data de 24 iunie isi doresc sa fi lasate in pace sa isi vada de ceea ce le place sa faca cel mai mult. Din aceasta cauza, familiile si prietenii trebuie sa fie foarte intelegatori in ceea ce priveste nevoia de intimitate a nativilor. In mod ocazional, cei nascuti in aceasta zi se aventureaza sa lucreze inconjurati de multa lume. Cu toate acestea, cea mai importanta parte a lucrarilor o vor realiza luandu-si masuri de siguranta sau vor desfasura aceste lucrari chiar acasa, la baza lor secreta. Persoanele nascute pe data de 24 iunie care lureaza in birouri mari avand contact direct cu publicul vor pretui mult mai mult viata de familie decat pe cea profesionala. De asemenea, acesti nativi vor rezerva cea mai mare parte a energiei lor intereselor personale.

 SFATURI: Evalueaza-ti obiectiv munca si ia in considerare efectele pe care le are aceasta. Priveste aceste efecte si din punct de vedere etic. Ia in considerare principiile pe care le are societatea, desigur, in cazul in care stii care sunt aceste principii. Fii atent sa nu te retragi prea mult in tine si sa sa nu devii prea izolat.

 PUNCTE FORTE: Inventiv Abil Magic

 PUNCTE SLABE: Framantat Distructiv Uituc 

Dacă vreti să vedeti ce se spune despre voi: CLICK AICI

Un început în istoria afişelor de cinema din România

Afişul de film nu a constituit o preocupare prioritară pentru istoricii români şi străini care au avut ca obiect de studiu comunismul românesc. Informaţia ce s-ar fi putut desprinde din afişele cinematografice este destul de nişată, adesea criptată în spatele unor ani de studiu al imaginii şi al cinematografiei – ceea ce a făcut ca până azi să nu existe cataloage şi cărţi bine documentate despre afişul românesc de film.

Comparativ, istoria culturală occidentală acordă o atenţie aparte afişului de film: sunt, pe de-o parte, studiile privind istoria marketingului, pe de alta, cele privind evoluţia artei vizuale.

De la bun început, ideea capitalistă ce s-ar fi putut desprinde din aceste afişe s-a aflat în antiteză cu ideologia comunistă, însă nevoia de informare şi, mai apoi, de exaltare a mândriei naţionale au făcut ca afişele să existe totuşi. Mulţi critici şi istorici români le-au judecat ca pe nişte documente corupte de cenzura Epocii de Aur, însă pentru un trăitor al perioadei ele reprezintă o duioasă privire în trecutul propriu. Da, există elemente de cenzură în afişele de film, însă cartea-catalog a lui Christopher Landry nu are în centrul ei această idee.

Ci chestiunea pe care Tudor Giurgiu o remarca în cuvântul de încheiere a albumului: lipsa unei şcoli de film veridice, cum a fost în Polonia sau în Cehoslovacia, a dus şi la slaba preocupare în privinţa graficii afişului, ca artă vizuală. Demersul unui autor străin – adoptat, ce-i drept, de aproape 15 ani, de meleagurile bucureştene – în această direcţie este foarte important, însă, aşa cum sublinia chiar autorul, materialul publicat în acest catalog nu este exhaustiv sub nicio privinţă. E doar un început.

Cele trei modele de bază ale afişului românesc

Marele Ecran în Epoca de Aur. Afişe de filme româneşti 1965-1989 Apariţia lucrării "Marele Ecran în Epoca de Aur. Afişe de filme româneşti 1965-1989" (The Silver Screen in the Golden Age. Romanian Film Posters 1965-1989), a cineastului american Christopher Landry, constituie un prim pas în acest domeniu foarte puţin explorat în România. " Marele Ecran în Epoca de Aur. Afişe de filme româneşti 1965-1989". Autor: Christopher Landry. Editura NOI Media Print. Număr pagini: 208. Preţ: 90 lei

Autorul acestei cărţi a descoperit, astfel, faptul că existau trei tipuri de afişe de film în România comunistă. „Primul era simplu – o tipăritură pe hârtie de ziar, într-o culoare sau două, de obicei fără nicio grafică spectaculoasă, având dimensiunea de 36 pe 47 cm. Aceste afişe erau lipite pe pereţi şi pe chioşcuri în oraşele mari şi mici, acolo unde filmul urma să ruleze. Al doilea model şi cel mai răspândit a fost cel tipărit în patru culori pe hârtie fotografică lucioasă, de 46 pe 67 cm, tipul acesta de afiş fiind cel mai des întâlnit în cinematografele din România comunistă. Mult mai rar, el era înlocuit cu unul în două sau trei culori pe o hârtie de proastă calitate, măsurând 50 pe 70 cm. Cel de-al treilea şi cel mai elaborat model de afiş era destinat pentru cele mai prestigioase premiere, fiind emis în mult mai puţine exemplare. Măsurând 70 pe 100 cm şi imprimate pe hârtie mai groasă, aceste afişe au fost de multe ori adevărate opere de artă, unicate pe piaţa românească. Toate afişele au fost fabricate într-una dintre cele trei tipografii de stat din Sibiu, Oradea sau, cea mai mare dintre ele, Întreprinderea Poligrafică 13 Decembrie 1918 din Bucureşti.”


Cartea lui Christopher Landry nu prezintă doar afişele româneşti realizate pentru producţiile autohtone. Un capitol aparte îl reprezintă afişele filmelor străine, în special, afişele filmelor occidentale. De cele mai multe ori, filmele străine au fost distribuite fără prea multă publicitate, fiind promovate, de regulă, printr-o fotografie alb-negru mărită, cu titlul filmului şi distribuţia. Acesta era „afişul”. Uneori se aranjau fotografii într-un colaj cu grafică simplă, în culori pastel. Au existat însă şi excepţii – afişele seriei „Planeta Maimuţelor” (1968) au fost capodopere ale graficii de afiş cinematografic, iar afişul original din 1968 se vinde cel mai scump printre colecţionari.

(Afişul  din Japonia al filmului „The Last Crusade (Mihai Viteazul)”, 1970)

„Mihai Viteazul” la noi şi la alţii

Un element interesant al catalogului lui Landry este prezentarea în oglindă a unor afişe făcute pentru producţiile autohtone, care au rulat şi peste hotare (a se vedea grupajul de mai sus, cu afişe din ţară şi din străinătate ale filmului „Mihai Viteazul”). Albumul cuprinde, astfel, şi afişe ale peliculelor precum „Un comisar acuză” (1973), din Cehoslovacia, Cuba, URSS, Ungaria şi România. Autorul „a scotocit” serios după anumite producţii, aducând cititorului afişe ale filmului „Mihai Viteazul” (1970) din Statele Unite ale Americii şi chiar din îndepărtata Japonie. Totuşi, cele mai multe afişe din afara graniţelor ale unor pelicule româneşti prezente în acest catalog au fost adunate din spaţiul fostei Cehoslovacii şi din Polonia.

Autorul s-a oprit şi asupra unor profiluri de artişti care au adus elemente de originalite în afişul românesc precum Klára Tamás, Ion Stendl, Pompiliu Dumitrescu. Numele acestora nu spun multe publicului larg, însă enunţarea peliculelor cărora aceştia le-au creat „ambalajul” artistic poate fi de ajutor pentru cititori: „Toate Pînzele Sus” 1976 (afiş realizat de Pompiliu Dumitrescu), „Pas în doi” 1985 (afiş de Klára Tamás), „Luchian” 1981 (afiş de Ion Stendl).

(Afişul  iugoslav al filmului „Poslednji krstaski pohod (Mihai Viteazul)”, 1970)

Dincolo de genurile clasice de film, care au fost mai atent monitorizate şi implicit cenzurate, afişele filmelor pentru copii s-au bucurat de mai multă libertate. Expresivitatea afişului peliculei „Amintiri din copilărie” (1965) poate oricând rivaliza cu cel din Spania sau din Cuba. La polul opus stă „Veronica” (1973). Deşi a fost considerată o mega-producţie românească, pelicula are parte de un afiş de-a dreptul dezolant – imaginile alb-negru ale câtorva dintre personaje pe un fundal verde. În schimb, afişele din Polonia, Germania Democrată şi cele din Cehoslovacia radiază de bucuria copilăriei, aşa cum personajul principal o face în film. Una peste alta, cartea lui Cristopher Landry, tipărită în condiţii grafice excepţionale şi perfect normale pentru ceea ce autorul a dorit să ne arate, este un mare câştig pentru istoria culturii româneşti. E însă un demers care trebuie continuat.