A murit Piful!

Luni, de Bobotează, în jurul orei 17.45 se stingea din viaţă unul dintre oamenii care pot spune că mi-a influenţat oarecum viaţa - Prea Sfinţitul Epifanie Norocel, Arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei. Evenimentul s-ar fi întâmplat în drum spre mănăstirea Brazi, de lângă Panciu. Brusc, fără avertismente, omul care a fost ca un Bau-bau în adolescenţa mea a trecut dincolo.

Aseară, tata m-a sunat să îmi spună! Chiar atunci îmi turnam un pahar de vin. Din toată bucuria pe care mi-o imaginam, pe când eram elev în Seminarul Teologic de la Buzau, că o voi simţi la auzul acestei veşti, nu a rămas decât un regret - e prea târziu pentru mine - şi un sentiment de ruptură de trecut.

Incinerare sau înhumare: istoria scandalului între BOR şi familie apărut la moartea lui Sergiu Nicolaescu

Moartea regizorului Sergiu Nicolaescu şi dorinţa sa de a fi incinerat, în loc să fie înhumat conform religiei ortodoxe în care este botezat, a deschis o nouă dezbatere publică cu privire la aceste două ritualuri de înmormântare. Arhiepiscopia Bucureşti a făcut un apel către familia regizorului Sergiu Nicolaescu pentru ca cineastul să fie înmormântat după obiceiurile creştine, însă apropiaţii acestuia doresc să îi respecte în totalitate dorinţa testamentară, cea de a fi incinerat la Crematoriu Vitan Bârzeşti. Totuşi, pentru a nu afecta în vreun fel imaginea lui Sergiu Nicolaescu, Biserica s-a oferit să acopere cheltuielile de înmormântare ale acestuia.

De asemenea B.O.R. nu susţine practica necreştină a incinerării, deoarece aceasta se împotriveşte credinţei ortodoxe pe care au fost întemeiate hotărârile Sfântului Sinod din anii 1928, 1933 şi din 5 iulie 2012.

Cum simbolul oraşului Vatra Dorna moare, iar Biserica îi ţine lumânarea

Extrem de celebru în secolul al XIX-lea, când a fost inaugurat chiar de împăratul austro-ungar Franz Iosef şi de de arhiducele Ferdinand, construit după modelul edificiului din Baden Baden/ Germania, Cazinoul din Vatra Dornei îşi trăieşte ultimii ani într-o mizerie de nedescris şi în pragul colapsului, vegheat de Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, care în loc să-l îngrijească, îi ţine lumânarea.

Că şi în alte locuri din România, ceea ce au ridicat alţii şi care ne-a intrat în patrimoniul cultural românesc, nu păstram. Asta nu pentru că nu sunt făcute de români, ci pentru că aşa înţeleg mulţi să îşi respecte istoria şi cultura. Ar fi nedrept să aruncăm vina doar pe reprezentanţii autorităţilor de fiecare dată, deşi mulţi se fac părtaşi la vina comună, dar şi instituţiile de cultură şi culte – între care Biserica Ortodoxă ocupă un loc fruntaş –  firme, proprietari privaţi, administratori, manifestă aceeaşi lipsă de interes făţă de edifiicile pe care le au în gestiune.

Mănăstirea Coşula - cum se restaurează patrimoniu în funcţie de interese

Aflată la 20 de km sud-est de Botoşani şi datând din 1535, Mănăstirea Coşula îşi întâmpină pelerinii şi vizitatorii cu pisania, aflată deasupra uşii de la intrare, ,,Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, a binevoit pan Mateiaş, marele vistiernic de a zidi hramul Sfântului Nicolae, în mănăstirea lui la Miletin s-a început aprilie 23 şi s-a săvârşit în acelaşi an în anul 7043 ( 1535) septembrie 8 zile".

Chiar dacă nu este ctitorie voievodală, întrucât vedem că ziditorul locaşului este este pan Mateiaş Coşolvei, vistiernicul lui Petru Rareş, domnul Moldovei, Mănăstirea Coşula este un exemplu clasic al arhitecturii medievale moldoveneşti şi un loc de liniştire sufletească pentru mulţi. Reamintim şi cuvintele pline de extaz adresate de marele istoric Nicolae Iorga concetăţenilor din urbea Botoşanilor: ,,Aveţi aproape atât de frumoasa Coşula şi Vorona, într-un cadru natural aşa de bogat !".