marți, 9 februarie 2010

Naivul...

Naivitatea - superbă candoare! Cum să te foloseşti de o asemnea făptură, să o ucizi în faşă, fără ca ea măcar să ştie ce i se întâmplă?

Zâmbetul naiv, fără povara odiosului fruct al cunoaşterii... iată ce sunt gata să invidiez.

Nu pot descrie lucrurile bune, ce mi se întâmplă ... cele care mă fac să pot deschide paginile clipelor ce le trăiesc. Cuvintele cu sensul vieţii în ele îmi par redundante. Trăirea e pentru trăire, doar amintirea are parte de descriere.

Naivitatea, o picătură ce îmi redă speranţa. De aceea prostia nu se manifestă la copii, ci la oamenii care-i educă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu