In clipa mortii - John Updike

Pentru cine are stomac să descopere a carte magnifică recomand - "In clipa morţii" a autorului Jim Crance. Cum se poate împleti moartea cu dragostea? O idee atât de shakespeare-iană adusă în realitatea zoologică arată că moartea şi dragostea sunt exact ca Joseph şi Celice: nepotriviti aproape total şi totuşi împreună. Nici din Romeo şi Julieta, ba chiar la polul opus, dar aşa cum subliniază autorul la final - "sunt zile fără contur ce înconjoară clipa morţii".

Moartea se dovedeşte a fi tributul plătit pentru dragoste şi poate de aceea nepotrivirile celor două sunt doar lucruri pe care o viata rutinanta le aduce la un echilibru nefiresc. Nu intelegi de ce doi oameni atât de diferiţi stau împreună, precum nici de ce moartea alege să ia doi batranei care incearca sa mai faca o dată sex acolo unde au facut prima oara. Este nefiresc şi inexplicabil raţional vorbind, dar cursul zilelor desi aparent bine legat de coordonate constante, demonstrabile şi matematic calculabile, îşi rezervă o mica probabilitate de incertitudine. Cum e posibil ca un om destul de bine punctual şi conştiincios sa aleaga intr-o zi oarecare sa lipseasca de la job si sa aleaga sa faca o mica ghiduşie. Si pana la urma cat de groasa e linia intre o mica nazbatie şi o drama.

Interesant este felul captivant de a scrie al autorului. Prezent şi dinamic, în ciuda unui subiect ce poate uşor aluneca spre melancolie, romanul construit asemeni unui puzzle urmarind doua momente - ambele insa in care celedoua personaje pornesc la drum impreuna.