Despre muzica veche

Întotdeauna am avut o fascinatie catre muzica veche. Imi pare extrem de rau că nu pot ajunge la concertele de gen, dar ascult cu plăcere de fiecare dată cand am putin timp liber sau cand trebuie sa lucrez si trebuie sa ma rup de cei din jur. Am mai pus piese de acest gen pe blog. Azi am facut o mica descoperire... Am gasit o piesa cantata la festivalul Enescu de artisti din toata zona Balcanilor. Mi se pare magistrală. Apoi am descoperit un interviu cu protagoniştii români... cei de la formaţia Anton Pann.

Eu cred ca asta inseamna autenticitate si veridicitate, Si asta ar trebui promovata! Sper să vă placa!

 

Muzica veche de la petrecerile boierilor de altădată

Încercam să caut câteva melodii pentru pagina de Facebook Salvam Patrimoniul Cultural. Am dat peste cateva melodii reproduse după partiturile originale. Ceea ce mă frapează nu este apropierea de muzica oriental turcească sau grecească, ci de cea bisericească. Dacă asculţi cu atenţie îţi dai seama că este muzică psaltică folosită azi doar în biserică, acolo unde cantarerii nu si-au manelizat stilul. Cei care respectă muzica scrisă pe note psaltice obtin ceea ce auziti cantat in melodiile de mai jos. Singura diferenta este că biserica nu foloseste instrumente.

Mică istorie a glasurilor psaltice:

În primul rând aportul turcesc este unul care ţine de îmbogăţirea stilului muzical, dar istoria acestor glasuri ţine de Grecia Antică. Autentice erau socotite glasurile I, II, III şi IV. Ţinând seama de locul lor de origine, ele luau următoarele denumiri: Glasul I - dorian    Glasul II - lidian    Glasul III - frigian    Glasul IV - milesian sau mixolidian.  Plagale erau socotite glasurile V, VI, VII şi VIII, derivate din cele patru autentice, de mai sus, primind următoarele denumiri: Glasul V - hipodorian Glasul VI - hipolidian Glasul VII - hipofrigian Glasul VIII - hipomilesian sau hipomixolidian.

Să nu vă mai plictisesc şi vă invit să ascultaţi ceva, din păcate, nemaîntâlnit azi:







Acest cantec pe care vă las să îl ascultati chiar are partiturile in muzica psaltică. Enjoy it!



Există mulţi care preferă să cânte după note (muzica lineară) mult mai uşor şi mai exact decat folosind versiunea psaltică. Priviti transcrierea in muzica lineara (cu note) a unei partituri psaltice. Se pot vedea niste note mai mici ca marime (uneori chiar tăiate) decât celelalte. Acelea sunt melisme (ornamente muzicale) sau mai vulgar, floricele. De obicei muzica cultă, clasică, matematică, lineară nu apelează la ele - notatia această fiind doar una conventionala ca sa poată fi transcrisă o melodie din muzica psaltică. Ceea ce acolo rezolvi printr-un semn, in muzica pe note uneori este imposibil să o notifici. Conventia cu note mai mici este mult prea limitată pentru modul in care vocea umană, dar şi muzica psaltică, pot reda o propoziţie muzicală.

Aştept explicaţiile muzicale

Cred că fiecare carte în parte ar trebui dată cu instrucţiuni muzicale. Am mai citit cărţi în care se fac referiri la diverse arii muzicale pe care le ascultasem sau nu, dar niciodată nu am avut curiozitatea să încerc să citesc acel pasaj de carte având în căşti muzica sau bucata indicată de lectură. Poate că aşa am fost învaţaţi să ne imaginăm în tăcere cum un personaj ascultă o melodie. Este o deprindere din secolele în care nu puteai să asculţi acea bucată muzicală în timp ce citeai.

În cel mai bun caz puteai să scrii o bucată de text după ce ai ascultat un cântec ce te-ai inspirat, însă egoismul autorului face ca cititorul să privească totul surd. E ca în perioada comunistă când urmăream la televizor filme alb negru, deşi ele erau filmate color. Într-adevăr imaginaţia acoperă cu pete de culoare tonurile de gri, dar muzica ... muzica în ce fel ne-o imaginăm? Ca o lungă tăcere în care încercăm să surprindem gesturile şi  grimasele personajului care se delectează.

De dimineaţă citeam în metrou despre un personaj, extrem de izolat care vine în vizită la singurul amic pe care reuşise printr-o întâmplare ciudată să şi-l facă în ultimii 10 ani. În camera în care Renne întrase se auzea în surdină o melodie. Autorul îmi dă versurile:

Thy hand, lovest soul, darkness shades me, on thy bosom let me rest.
More I would but death invades me, death is now a welcome guest.
When I am laid, am laid in earth,
May my wrongs create no trouble,
No trouble in thy breast.
Remember me, remember me,
But, ah, forget my fate.

Şi traducerea, numele Dinina şi Enea, precum şi compozitorul Purcell. Dar în goana metroului către lucru nu m-am gândit o clipă cum ar suna piesa eu citind pasajul următor din carte. Acum aştept cartea cu instrucţiuni muzicale.

N-am să vă spun ce era scris în continuare asta pentru a citi cartea lui Muriel Barbery, dar melodia am să o postez: