miercuri, 18 iulie 2012

Focul grecesc, un secret împărătesc dus în mormânt

Există în istoria artei războiului numeroase relatări despre arme teribile care au făcut ca la un moment dat în istorie balanţa să încline de o parte sau de alta. Unele dintre poveştile despre aceste arme s-au dovedit a fi doar legende. Pentru altele, misterul s-a risipit fie în urma unor descoperiri arheologice, fie prin identificarea unor documente care vorbesc despre ele. Între armele care au existat, dar care sunt încă necunoscute, se remarcă una a cărei apariţie poate fi echivalată pentru vremea respectivă cu bomba nucleară: focul grecesc sau focul bizantin.


Folosirea focului în scopuri militare este la fel de veche ca şi arta războiului. Homer, părintele istoriei, aminteşte în Iliada cum locuitorii Troiei au distrus vasele de luptă ale celor din Ahaia cu foc: „…şi cei din Troia au aruncat cu foc neobosit în spatele lor şi flacără au vărsat peste ei zdrobindu-i…”. Totuşi, dacă în privinţa acestui război există unele semne de întrebare, datele arheologice arată că amestecuri inflamatoare erau folosite încă de pe vremea cuceritorilor asirieni, în secolul IX î.Hr.; aceste amestecuri erau puse pe săgeţi. Lumea greco-romană antică era familiară cu aceste tactici şi folosea pe scară largă diverşi compuşi chimici pe bază de sulf, petrol sau bitum. Mai mult decât atât: istoricul antic Tucidide menţionează că în asediul oraşului Delium, la 424 î.Hr., au fost folosite aruncătoare de flăcări.

Prin ce este definită normalitate? Prin raportarea la anormal!

Sunt lucruri pe care nu te aştepţi să ţi se întâmple, pe care nu doar că nu le vizualizezi, dar nici măcar nu încerci să te gândeşti la ele. Totuşi acestea te lovesc uneori cu o cruzime încât tot ce e mai rău în viaţa ta de până atunci pare o glumă proastă. Acelaşi lucru îl resimţi şi când un astfel de lucru afectează pe cineva de lângă tine.

Ce poate aduce rău o revedere cu fosştii colegi de liceu? Nimic, deosebit! Oameni care şi-au modificat statutul marital, apariţia unei noi generaţii, joburi noi, stabiliri în alte ţări a unora dintre ei etc. Până şi îmbătrânirea şi decesul unor profesori este un lucru firesc. Trist, dar real, pentru că face parte din ciclul normal al vieţii.

Work and Travel şi primul contract de muncă în Alaska

O întrebare legitimă pe care o primeşti adesea când vorbeşti de Alaska este: cum şi de ce te-ai dus acolo? Din tonul întrebării poţi sesiza două lucruri: fie admiraţia pentru cineva care a mers într-un loc fabulos, fie oripilarea, dacă în mintea interlocutorului sunt doar imagini înzăpezite.
Interesant e faptul că ambele nuanţe sunt valabile şi nu se exclud, dar sunt şi rămân doar nişte preconcepţii, mentalităţi formate de pe canapea din faţa micului ecran.


Ce am căutat acolo?
Nu ştiu dacă vi s-a întâmplat vreodată ca lucruri pur şi simplu întâmplătoare să îţi schimbe radical viaţa, fie doar şi pentru o perioadă de timp. Nu îmi aduc aminte ziua în care s-a întâmplat, probabil pentru că era una ca oricare alta din perioada de facultate, undeva pe la începutul anului III.