luni, 4 iulie 2011

E bătalia ruptă din Rai?

Îmi place să cred despre mine că nu sunt un om violent, în ciuda conformaţiei mele. Am învăţat încă de mic că deţin suficientă forţă fizică, cât îmi e necesară să mă apăr în caz de ceva... Doamne fereşte! Însă povestea pe care urmează să vi-o spun dovedeşte că ceva nu funcţionează normal în mintea multora dintre români.


De vreo două 10 zile mă lupt cu un vecin de deasupra mea să îşi repare o ţeavă spartă care, bineînţeles, mă inundă. Când am văzut prima pata mi-a luat inima în dinţi şi ca un bun vecin m-am dus să-l anunţ. Am bătut politicos la uşă şi ... pauză. Zic, o fi la muncă! Şi cobor cu gând să revin mai târziu. Cam aşa am dus-o o săptămână: bătănd la uşa lui şi dimineaţa şi seara de vreo câteva ori. El să răspundă, pace!

Am crezut că e plecat, însă lumina se aprindea cu regularitate în fiecare seara şi degeaba bateam eu în uşă. Am început să îi las bileţele. La început politicoase, apoi am inceput să recurg la ameniţări că sun la Politie daca nu raspunde. Am fost la administraţie, la preşedinte ... Nimic! Vecina de vis-a-vis imi confirma ca derbedeul e in casa, dar el nu raspundea la usa.

Nu stiu cum se face că acest personaj pe care eu il urmaream era un pustan de liceu, care locuieste cu soră-sa, cu mă-sa şi cu un câine şi este fără să exagerez împuţitul blocului. În treacăt fie spus că am renunţat în dese rânduri să mă urc cu el în lift, din cauza mirosului pe care îl emană. Umblă vorba prin bloc că ei consumă apă pe an cam cât consum un om normal într-o lună. În fine!

Cam după vreo 10 zile dau de împuţit în faţa blocului. Încerc să nu îl înjur din prima, dar intru tare în el. Mi-a confirmat că de la el curge şi mi-a promis că o să cheme pe cineva să repare. Apoi linişte şi pace. Vreo două zile nimic: nici bocănit, nici el acasă, iar peretele părea că începe să se usuce. De obicei eu când spun că fac un lucru, încerc să mă ţin de el. Am crezut că lucrurile vor funcţiona aşa şi cu el.

După aia a început să curgă şi mai rău şi am luat-o de la capăt cu pelerinajul pe la usa lui. Cam pe sâmbătă vecina de vis-a-vis de mine imi bate in usa cu o falca in cer si cu una in pământ. Că o inund! Mă uit la ea si o intreb cum ? Ea imi raspund scurt: in baie (peretele pe care imi curge in casa de la derbedeul de deasupra mea este comun cu ea). O iau de mână frumuşel şi îi arăt dezastrul de la mine. Femeia se potoleste instant şi întelege că nu eu sunt de vină. Şi decisă îmi spune că se duce să îi spună.

Zâmbesc cu condescendeţă şi o las să îşi încerce norocul... obosisem deja. A doua zi vad că mai apar două pete noi într-o zonă care până atunci nu fusese afectată. Defectiunea se mărise! Mă duc furios la usa împuţitului. Bat cu hotărâre. Dacă ar fi ieşit probabil ţipam la el sau ceva. Vecina care îmi spusese că stă închis în casă, iesi la usa. Femeia îi spuse că au venit şi vecinii care au perete comun cu baia de mai multe ori şi că desi e acasa nu raspunde.

In acel moment de furie aproape că am ţipat la femeia nevinovată că dacă îi prind îl bat şi pe el şi pe mă-sa şi pe soră-sa. Apoi am plecat.

Ca un facut de dimineata primesc un bilet în uşa. De obicei plec in jur de 9.30 de acasa. M-am trezit, am trecut pe la baie, m-am imbracat şi am observat ca nu aveam pâine. Am coborât fix trei minute şi când mă intorc, surpriză: biletelul de la "vecinii de la 49". Care îşi cer scuze şi se angajează ca saptamâna asta să rezolve.

Se pare că doar ameninţarea cu bătaia are efect la români. Oricum altceva nu îi rămâne de făcut!!!