marți, 21 iunie 2011

Mărturisiri din caietul albastru II

Cred că undeva există o legătură strânsă între noi şi muzică. Cred că mintea sau mai bine zis sufletul are la bază sunete.

Uneori însă ne dezintegrăm asemeni unor clapelor unui pian lovite în fugă şi apoi aşezându-ne, simţim acea nevoie de a ne pătrunde în sânge muzica. Poate ar trebui să ne face din când în când perfuzii cu muzică.



Jeux Interdits



O toamnă senină, cu pomii îngălbeniţi şi oameni ce-şi zâmbesc din salut când se întâlnesc. O poveste spună în şoaptă pentru nu trezi sentimentele aţipite. O adiere de vânt, o plimbare leneşă prin zăpada proaspăt aşernută pe care cuvintele devin neputincioase în a-le exprima plăcerea.

Asturias


Pasiune şi foc, adunate la un loc pentru a-ţi spune că trebuie să trăieşti cu ură pentru fiecare secundă ce ţi-a fost dată. O zăpuşeală irespirabilă, uitată în clipa în care norii de furtună se pregătesc să se abată peste pământul arid pe care l-ai colindat până în acea clipă.

Concerto De Aranjuez


Chemarea dimineţii însorite, momentul renaşterii. Acea clipă de expansiune cu accente vii şi grave, de o pasiune neîmplinită. E zâmbetul iubitei şi drumul meu către infinitul cuprins de umbra soarelui... Este clipa când eu am nevoie de tine pentru a fi eu ... Nimic nu se opreşte aici, căci dimineţi vor mai fi, dar niciuna ca aceasta. 

Momentul de început ... intrarea îngerilor pe poarta raiului şi cu fiecare bătaie a aripilor lor o mireasă proaspătă a trandafirilor abia plouaţi se pogoară în suflet. este o clipă de bucurie tristă într-o lume a zilei de mâine. Ce sens mai are comunicarea când nu simţim acest parfum al porţilor raiului, scufundându-ne pe nesimţite în căutarea întunecată a zilei ce nu a venit şi care poate nu are niciun rost să mai vină.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu