joi, 2 iunie 2011

Cât de repede uităm ...

Pentru câteva zile am fost plecat din ţara ... la Londra. În fond contează mai puţin unde am fost şi ce am făcut mai exact, dar de fiecare dată când mă întorc în România am impresia că aterizez într-o mare băltoacă - şi asta nu pentru că, ironic, ar ploua la întoarcerea mea acasă, ci pentru că impactul cu cei care vorbesc aceeaşi limbă ca mine este extrem de puternic negativ.

Mi-am tot repetat mereu că asta e mentalitatea de aici, că suntem prea săraci să ne permitem luxul occidentalilor etc., etc... însă privind înapoi la fiecare întoarcere remarc o serie de lucruri care personal mă deranjează la concetăţenii cu care trebuie să împart aceleaşi spaţii comune. Deranjant în primul nu e doar aspectul comunist, moştenit din epoca de aur, ci comportamentul celorlalţi. Asta cu atât mai mult cu cât românii în ultimii 21 de ani au tot plecat într-un număr semnificativ din ţară. Reducând numărul şi mai drastic aş putea spune că cel puţin unul din patru bucureşteni, dacă nu chiar unul din trei, a plecat măcar o dată din România.

Şi cel mai mulţi au văzut că la metrou se staţionează DOAR PE PARTEA DREAPTĂ A SCĂRILOR RULANTE, că hârtiile se aruncă în cel mai apropiat coş, dacă loveşti pe cineva din greşeală pe stradă îţi ceri scuze, când urci într-un mijloc de transport NU staţionezi în uşă şi laşi întâi pe cel care coboară să treacă. Mai sunt şi alte lucruri care ar putea fi adăugate, însă ar putea fi considerate particularităţi ale unor zone culturale: de exemplu londonezii sunt obsedaţi cu respectarea liniştii publice, ceea ce nu pot spune despre catalani.

Dincolo de toate remarcile şi reguli simple de acest gen pe care sunt sigur că şi ceilalţi români le-au văzut şi mai ales LE-AU RESPECTAT atât timp cât au fost acolo, aş vrea să remarc cât de repede se uită tot ce s-a a învăţat acolo, chiar din aeroport. Cum ajungi la îmbarcare sau check-in, dai de o coadă imensă, dispusă oricum altfel cât ar trebui să fie ... şi dacă e o coadă dezorganizată trebuie să fie de-ai noştri. Parcă şi serviciile sunt făcute ca ai noştri "să se simtă acasă!"

Dacă laşi un român între englezi vreo 2 zile nu ai să simţi că e foarte diferit, dar cum îi vede pe ai săi sau cum aterizează avionul în România îşi scoate telefonul şi vorbeşte cât de tare. Aş mai scrie, dar mă tem că veţi reclama faptul că sunt în depresie post-concediu (ceea ce poate fi adevarat pe alocuri), dar dacă nu am uita cu toţii atât de repede lucrurile bune pe care le vedem pe la alţii....!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu