miercuri, 27 aprilie 2011

Frustrare ... şi plictis

Mâcăm prostie pe pâine în fiecare zi a vieţii noastre. O înghiţim pe nemestecate ... pentru că "asta se cere". Distingem, dar alegem altfel decât ne dictează bunul simţ. Frustrarea este un mod de a trăi şi nu poţi niciodată să o explici cu toată fiinţa. Dacă vrem să ne eliberăm de ea, ne oprim în limitele celor din jur! Un NU pot, NU ştiu, NU vreau sau un clătinat din cap cu indiferentă condescendenţă sunt răspunsurile cele mai des întâlnite la strigătele disperate pe care mintea le plasează în cuvintele frustrării.

Încerc să îmi slefuiesc aceste nemulţumiri de fiecare zi, să le teoretizez, să le ridic la pătrat şi să extrag din ele o picătură, mai puternică decât orice esenţă de parfum. Şi la sfârşit când văd rezultatul degetul îmi fuge pe butonul de DELETE. E prea mult!

Judecăţile simple rostite în gura mare, cei drept nu fac bine, dar sunt cu mult mai sincere decât veninul stors şi măcinat între pietrele de moară ale frustrării. Însă sinceritatea este mereu ca o haină din sezonul trecut.

Şi după toate frământările de luni de zile în care încerc să spun ceva despre cele 8 ore pe care trebuie să le mi le petrec făcând ceva ca să pot să trăiesc, îmi dau seama că nu are sens şi dacă aş putea schimba ceva aş scrie, însă ştiu că nu are cine să audă...

Deci m-am plictisit de strâns şi stors şi de aceea la tot ce ar fi trebuit să urmeze ... am dat DELETE!

2 comentarii:

  1. Sinceritatea e o haina pe care cei mai multi oameni n-o (mai) au in garderoba. Ii incomoda sau pur si simplu nu-i prindea modelul. Profiluri diferite, gusturi complexe.
    Dupa un numar de ore petrecut cu activitati al caror principal merit e ca platesc supravietuirea, restul timpului ar merita, poate, dedicat unor cu totul alte orizonturi.

    RăspundețiȘtergere