miercuri, 27 aprilie 2011

Frustrare ... şi plictis

Mâcăm prostie pe pâine în fiecare zi a vieţii noastre. O înghiţim pe nemestecate ... pentru că "asta se cere". Distingem, dar alegem altfel decât ne dictează bunul simţ. Frustrarea este un mod de a trăi şi nu poţi niciodată să o explici cu toată fiinţa. Dacă vrem să ne eliberăm de ea, ne oprim în limitele celor din jur! Un NU pot, NU ştiu, NU vreau sau un clătinat din cap cu indiferentă condescendenţă sunt răspunsurile cele mai des întâlnite la strigătele disperate pe care mintea le plasează în cuvintele frustrării.

Încerc să îmi slefuiesc aceste nemulţumiri de fiecare zi, să le teoretizez, să le ridic la pătrat şi să extrag din ele o picătură, mai puternică decât orice esenţă de parfum. Şi la sfârşit când văd rezultatul degetul îmi fuge pe butonul de DELETE. E prea mult!

Judecăţile simple rostite în gura mare, cei drept nu fac bine, dar sunt cu mult mai sincere decât veninul stors şi măcinat între pietrele de moară ale frustrării. Însă sinceritatea este mereu ca o haină din sezonul trecut.

Şi după toate frământările de luni de zile în care încerc să spun ceva despre cele 8 ore pe care trebuie să le mi le petrec făcând ceva ca să pot să trăiesc, îmi dau seama că nu are sens şi dacă aş putea schimba ceva aş scrie, însă ştiu că nu are cine să audă...

Deci m-am plictisit de strâns şi stors şi de aceea la tot ce ar fi trebuit să urmeze ... am dat DELETE!

joi, 14 aprilie 2011

Istoria unei competiţii uitate – Cupa Cupelor VIDEO

În mai puţin de două luni vom cunoaşte noile câştigătoare ale celor mai râvnite trofee europene: UEFA Champions League şi UEFA Europa League. Dincolo de aceste competiţii, binecunoscute de fanii fotbalului, a mai exist în trecut una – Cupa Cupelor.

În majoritatea ţărilor europene, pe lângă campionatul intern de fotbal – împărţit în ligi şi divizii, cu meciuri care se joacă în sistem tur-retur – mai există cel puţin o competiţie internă care reuneşte la start, an de an, cu drepturi egale toate echipele din ţara respectiva. Această competiţie anuală se numeşte Cupa ţării respective. De exemplu în România prima competiţie de acest gen a avut loc pentru prima oară în 1933, şi actualmente reuneşte la startul fazei naţionale un număr de 116 echipe. Sistemul de joc este cel al unui singure partide eliminatorii (mai puţin semifinalele).
În trecut, mai exact până în sezonul competiţional 1998-1999, câştigătoarea acestei competiţii mergea mai departe în competiţia anuală a cluburilor de fotbal din Europa care câştigau cupa în ţările lor respective – Cupa Cupelor.
Prima ediţie a Cupei Cupelor s-a ţinut în sezonul 1960/61 şi câştigătoarea acestui trofeu era cotată ca a doua ca importanţă şi prestigiu după câştigătoarea Cupei Campionilor Europeni, dar înainte de câştigătoarea Cupei UEFA (competiţie cotată ca o ligă a săracilor). Au exista însă multe voci care s-au ridicat împotriva acestui trofeu, considerând că era unul mai uşor de cucerit.
În sezonul competiţional 1960-1961, când se organizat prima competiţie de acest gen, oficialii şi-au dat seama că pe de o parte unele ţări nu aveau această competiţie şi pe de alta marilor cluburi din Europa puţin le păsa de această competiţie. Ulterior când aceasta a ajuns să câştige în prestigiu concurenţa a devenit acerbă.
Câştigătoarea primei Cupe a Cupelor a fost actuala echipa a lui Adrian Mutu, AC Fiorentina, care i-a învins pe scoţienii de la Glasgow Rangers (2-0, 2-1) în singura finală a competiţiei care s-a ţinut în două manşe.
Din 1972, câştigătoarea Cupei Cupelor urma să joace în Supercupa Europei cu echipa care câştiga în acelaşi sezon Cupa Campionilor Europeni (mai târziu Liga Campionilor). De la desfiinţarea competiţiei în 1999, Supercupa Europei s-a jucat între câştigătoarea Ligii Campionilor şi câştigătoarea Cupei UEFA.



Imagine de la startul partidei dintre Manchester United şi Barcelona. Bryan Robson şi Diego Maradona strângându-şi mâinile înaintea fluierul de start al sfertului de finală din Cupa Cupelor, Martie 1984. Barcelona a câştigat meciul cu scorul de 2 -0.



În topul naţiunilor Anglia conduce cu 8 trofee câştigate de numai puţin de 7 echipe (Chelsea (2), Arsenal (1), Everton (1), Manchester City (1), Manchester United (1), Tottenham Hotspur (1), West Ham United (1)), însă Barcelona este în fruntea câştigătorilor pe echipe cu 4 Cupe ale Cupelor câştigate.
Între recordurile înregistrate în această competiţie se cuvine să amintim:
* Victoria la cel mai mare scor în finală s-a înregistrat în 1962–63, în meciul dintre Tottenham Hotspur - Atlético Madrid (5-1)
* Cele mai multe goluri înscrise într-o finală au fost în cea a sezonului 1978–79, când Barcelona a întâlnit formaţia germană Fortuna Düsseldorf scor 4-3
* Cele mai multe goluri care s-au dat într-un meci din această competiţie s-au înregistrat în partida Sporting CP 16–1 APOEL (1963/1964), De asemenea acesta este un record absolut în toate cupele europene intercluburi.
Competiţia a fost anulată din cauza schimbării formatului Ligii Campionilor, iar câştigătoarele cupelor din fiecare ţară urmau să participe în Cupa UEFA.
Iată câteva secvenţe din ultima finală a competiţiei

Lumea comunistă în afişe

Auzim multe despre Epoca de Aur, dar cum e posibil să reconstruim o perioadă istorică, fără un discurs istoriografic? Prin imagini! Aceasta este provocarea căreia îi răspunde lucrarea Grafică fără computer.
 
Amintirile noastre, ale celor care am trăit perioada Epocii de Aur, nu sunt neapărat legate de reprezentările construite de regim în diverse scopuri, însă, inevitabil, o sumă de asemenea imagini extrem de familiare există. E drept că lumea vizuală s-a îmbogăţit după Revoluţia din 1989, însă abundenţa de reprezentări, posibilă şi ca urmare a evoluţiei tehnicii în domeniu, a adus cu sine şi o viaţă mai scurtă a acestora, suprasaturarea declanşând adesea uitarea. Nu e cazul imaginilor din anii comunismului – reclame, afişe de filme, coperte de carte, timbre etc. – care ne-au rămas în minte şi pentru că erau mult mai puţine şi, deci, cu o viaţă mai lungă.

Discursul imagistic al Epocii de Aur

Cartea Grafică fără computer, pe care cei de la Atelierul de Grafică au scos-o recent pe piaţă, nu este însă doar o lucrare menită să stârnească nostalgii. De asemenea, nu e un produs exclusiv dedicat istoricilor comunismului sau celor care se ocupă de istoria artei – deşi le poate fi un instrument de un real folos –, ci, mai degrabă, este un început în adunarea şi publicarea unor documente considerate de unii periferice sau chiar inutile.
Reclamă  satirico-ironică despre auto-critica în domeniul agricol. Expresia „Paşte Murgule!“, care echivalează cu faptul că va trebui să aştepţi mult şi bine până ţi se va împlini ceea ce doreşti, este completată de îndemnul „Asiguraţi la timp hrana animalelor“ şi de ceea ce se găseşte în coşul calului: rapoarte, circulare, referate
 
Cartea este o premieră tocmai pentru că publică imagini diverse din toate domeniile de viaţă cotidiană din perioada comunistă. Într-un număr anterior al revistei „Historia“ prezentam o altă lucrare, şi aceea un debut în domeniu: un album concentrat doar asupra afişelor de film din Epoca de Aur. Un aspect comun al celor două lucrări este faptul că ele nu se limitează la imagini produse în România, ci includ reclame, coperte, afişe de teatru şi film, timbre, ambalaje, broşuri etc. din întreg spaţiul comunist. 

Demers dificil: de multe imagini ne-am dispensat

Pentru a înlesni accesul unui public mai larg, cartea este bilingvă, informaţiile adiacente imaginilor fiind prezentate atât în limba română, cât şi în limba engleză. Sunt peste 400 de imagini adunate cu destul de multă dificultate, dat fiind că, în goana de a scăpa de trecutul comunist, multe lucruri au fost pur şi simplu distruse sau aruncate.
 
Afişul  piesei „Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită“, la Teatrul Muncitoresc C.F.R., 1964
 
 
Deşi nu e o lucrare exclusiv istorică, întrucât nu urmăreşte riguros niciun domeniu imagistic de-a lungul celor 45 de ani de comunism, puzzle-ul format din imagini din toate domeniile de activitate – de la propagandă şi protecţia muncii până la petrecerea timpului liber – redă viu colorat (şi umanizează într-un fel) lumea de dincoace de Cortina de Fier. 
Există o preconcepţie potrivit căreia tot ce s-a creat în perioada comunistă, în materie de imagini, a fost doar pentru proslăvirea partidului-stat, a conducătorului sau pentru a servi propagandei împotriva capitalismului vestic. Această lucrare e şi o dovadă că lucrurile n-au stat tocmai aşa: a se vedea, de pildă, copertele cărţilor cu poveşti din copilăria noastră – câteva dintre ele incluse în Grafică fără computer. 
Coperta  cărţii „Caii albi din oraşul Bucureşti“, a lui Fănuş Neagu, publicată în 1967 la Editura Tineretului (copertă realizată de Agneta Lazăr)

Prezentul volum este primul din cele trei care urmăresc cei peste 40 de ani de împliniri mărunte în domeniul graficii. Volumul se axează în primul rând asupra materialelor tipărite. Următoarea lucrare va avea în centrul ei panoul, cu toate variaţiile sale, sloganuri, pancarte, tăbliţe de informare sau dirijare etc., iar cel de-al treilea volum va reuni logo-uri, simboluri, medalii, blazoane, plachete din aceeaşi perioadă istorică. 
 
Proiectul nu este doar unul editorial, ci are si o componenta online, reprezentata de platforma web GraphicFront (www.graphicfront.ro). Aceasta ofera un mediu de exprimare si de informare mai generos, iar cei interesati pot gasi acolo mai multe imagini interesante ce nu se gasesc in carte.
Afişul  piesei „Iarna lupului cenuşiu“, de I.D. Sîrbu, la Teatrul Naţional Timişoara (1977) – Arhiva Teatrului Odeon (fost Giuleşti)
 
Articol publicat in Historia