miercuri, 27 ianuarie 2010

O melodie de suflet

 Uneori nu pot să mă mai satur de melodia asta ... parca as fi nebun.
Optimismul ... o letargie fără de care nu îmi pot începe ziua



Billy Joel - Vienna

Slow down, you crazy child
you're so ambitious for a juvenile
But then if you're so smart, tell me
Why are you still so afraid?

Where's the fire, what's the hurry about?
You'd better cool it off before you burn it out
You've got so much to do and
Only so many hours in a day

But you know that when the truth is told..
That you can get what you want or you get old
You're gonna kick off before you even
Get halfway through
When will you realize, Vienna waits for you?

Slow down, you're doing fine
You can't be everything you want to be
Before your time
Although it's so romantic on the borderline tonight
Tonight,...
Too bad but it's the life you lead
you're so ahead of yourself that you forgot what you need
Though you can see when you're wrong, you know
You can't always see when you're right. you're right

You've got your passion, you've got your pride
but don't you know that only fools are satisfied?
Dream on, but don't imagine they'll all come true
When will you realize, Vienna waits for you?

Slow down, you crazy child
and take the phone off the hook and disappear for awhile
it's all right, you can afford to lose a day or two
When will you realize,..Vienna waits for you?
And you know that when the truth is told
that you can get what you want or you can just get old
You're gonna kick off before you even get half through
Why don't you realize,. Vienna waits for you
When will you realize, Vienna waits for you?

Dimineata trădătorilor ... o poveste din alte timpuri

Mă gândeam uneori dacă se poate trăda de dimineaţă ... când soarele înroşeşte răsăritul şi căutăm un nou început.

Trădarea cred că este doar un sentiment posibil la ceasurile amiezii, când viermele egoului roade cu nesaţ bunătatea fiinţei. A fi trădat ... un sentiment pe care nu-l pot digera. Mai rău decât gelozia, mai dur ca neputinţa şi mai lasciv decât sărutul matur, ţi se lipeşte de suflet şi îşi caută alinare în răzbunare.

Dulcea şi idioata trăire vindicativă! După ce o ai nu te simţi absolvit de nebunia ce ţi-a stăpânit mintea. Încă lipsa vendetei te aruncă în zbucimul fantasmelor frustrărilor.

IERTARE ... ce virtute, câtă eliberare şi putere născută din stăpânirea de sine. Dar ce greu e să ajungi acolo!

Şi tu, uitare ... şoarece ce-mi rozi mintea în fiecare secundă a existenţei, te iubesc uneori!!! Însă nu pot să uit trădarea. Eu un venin care mi-a fost băgat pe gât şi îndesat adânc, în timp ce eu mă înecam sub impulsul momentului şi securea deciziei deja luată.

Împărţitul trădării ... îngroparea unei vini în spatele lui "nu ştiu".

Ţi cu cât scriu mai mult, cu cât vânez mai mult obsesia şi nuanţele ei în fiece cotlon al minţii mele, cu atât ea mă părăseşte. O eliberez din suflet şi din raţiune, şi toată fierbinţeala degajată o las să se întoarcă la trădător. Iar gândul durerii îi va ţine zâmbetul aprins pe obraji ... şi nu o va simţi ... nu o va cunoaşte.

În zâmbet îşi va roade bucuria, iar durerea îi va fi străină, pentru că laşitatea şi-a făcut locaş în sufletul lui. Trădătorul  e mereu cu ochii pe butonul de EXIT ... spaima îl urmăreşte, groaza că într-o zi va întâlni un trădător mai abil ca el.

Cine trădează? Priviţi în jur şi vouă înşivă în suflet în fiecare dimineaţa atunci cât nu puteţi trăda atât de uşor.